Versurile au dreptate, in viata urci, mereu. Te zbati sa ajungi in varf, unde putini oamenii ajung. Si mereu sunt persoane care incearca sa te opreasca. Acei oameni, sunt si prieteni, si inamici. Prieteni care te mint, te tradeaza, te lasa balta la greu, inamici care merg pana in panzele albe sa te opreasca..Si tu continui sa lupti, si obosesti, dar totusi iti continui drumul. Iti faci timp sa ajuti si pe altii, cand cineva iti cere ajutorul, te opresti si il ajuti si de multe ori nu primesti nimic in schimb. Stai dupa si te gandesti „de ce am facut-o?”
Is inca copila, si am patit multe, si ma intreb, ce mai urmeaza? ce mai pot pati? Si chiar daca acum nu mai am putere sa-mi continui drumul, si plang, si scriu randuriile astea plangand, stiu ca maine dimineata voi zambii, voi fi fericita si voi fi in stare sa merg mai departe. Asa cum am facut-o pana acum, pentru ca stiu ca merita.

Somn usor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s