Ai promis…

„Ca si cum el nu ar fii existat niciodata?”
Ganduriile se miscau lent, nu reusea sa se concentreze deloc. Statea in fata blocului in ploaie, simtind cum ploaia rece se scurgea prin par, ajungand pe obraji ca niste lacrimi. O ajuta sa-si elibereze mintea. Acum privea in gol. I se parea ca, durere din suflet dispare, si in acel moment fu lovita de un gand cu numele lui. Imagini ii aparu-ra incet in fata, amintiriile reveneau. Dupa cateva momente simti betonul umed in palme, apoi pe fata, si timp de cateva minute inchise ochii si ramase acolo, pe jos.
Ii era dor de el. Inca ii este.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s