Ca de noapte bună..

Posibil că am să încep să dau în stânga şi în dreapta, sau o să încep să sparg un pahar sau vreo farfurie doar ca să mă calmez, să-mi aud gândurile şi să vad dincolo de nervi şi sentimente negre.
Ajungi în punctul o când realizezi că orice faci, oricum faci, nimănui nu îi convine şi în ochii lor nu valorezi mai mult sau mai puţin. Eşti acelaşi om.
Atunci e momentul în care vrei să ai parte de linişte să poţi gândi.

 

large

 

Dar ele nu vin singure, şi prin ele, mă refer la probleme.
Apare una, când găseşti soluţia şi vezi lumina din tunel, un bou sau o vacă se aşează la intrare şi ciu-ciu lumină, ciu-ciu soluţii. Viaţa ţi-o dă iar, şi mai apare o problemă. Dacă se poate, asta e mai dureroasă şi mai urâtă ca ceea anterioară. Dar te zbaţi şi încerci, fugi spre ieşire practic, dar parcă e tot mai departe.
Să te întorci nu e indicat, niciodată. Ai ales o cale, du-te pe ea până la capăt, oricât de greu e, chiar dacă individul de la intrare, nu se dă să vezi lumina.
Acum e momentul în care devii vulnerabilă şi nu-ţi mai auzi gândurile, tot ce ai vrea să faci, e să dai, spargi, rupi, baţi tot ce-ţi iese în cale. Acum ar trebui să dai în idioata sau idiotul care-ţi blochează ieşirea, dar în schimb te aşezi şi aştepţi..e şi asta o soluţie, dar nu mereu e una bună. Nu o să apară Făt-Frumos pe cal alb ca să te salveze, sau dacă o face, cand ieşiţi la lumină realizezi că nu e chiar aşa frumos, că defapt e şi el o altă lovitură a vieţii şi cu el vin alte probleme, dar asta e altă poveste, tot ce e sigur, alături de el nu o să ai parte doar de o situaţie roz, până să ajungi la purtat rochii lungi de bal trebuie să faci cunostinţă cu cearta, rănitul, cuvintele grele şi uraltul, ele vin la pachet, că-s cele mai bune prietene.

Şi ca de noapte bună, sau ca o alinare…problemele nu ţin o veşnicie, ele mai şi dispar, îţi mai dau timp de odihnă…